„Ferice de omul… care are o mare plăcere pentru poruncile Lui” (Psalmul 112:1)

 

Fericirea de durată nu o regăsești în posesiuni materiale sau într-o carieră de succes. Asta înseamnă oare că aceste lucruri sunt greșite? Nu! Când îl pui pe Dumnezeu pe primul loc, El ți le va dărui! (Matei 6:33).

Dar tu nu trebuie să permiți ca vreun lucru din ce-ți dă Dumnezeu să-l detroneze de pe primul loc din viața ta.

Psalmistul a spus: „Ferice de omul… care are o mare plăcere pentru poruncile Lui. Sămânța lui va fi puternică pe pământ; neamul oamenilor fără prihană va fi binecuvântat. El are în casă bogăție și belșug, și neprihănirea lui dăinuiește în veci. Celui fără prihană îi răsare o lumină în întuneric, El este milostiv, îndurător și drept. Ce bine-i merge omului care face milă și împrumută pe altul, și care își rânduiește faptele după dreptate! Căci el nu se clatină niciodată; pomenirea celui neprihănit ține în veci. El nu se teme de vești rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul. Inima îi este mângâiată, n-are nici o teamă, până ce își vede împlinită dorința față de potrivnicii lui. El este darnic, dă celor lipsiți; milostenia lui ține în veci; capul i se înalță cu slavă” (Psalmul 112:1-9).

Cineva a spus că cele mai bune lucruri din viață nu sunt lucrurile. Fericirea nu este determinată de ceea ce ai; ci ea se regăsește în relații, iar prima relație de care ai nevoie este cea cu Dumnezeu, întrucât fiecare binecuvântare a vieții se revarsă de la El. într-o lume a urgenței și a confuziei, Dumnezeu îți va dărui valori și priorități după care să trăiești. „Ferice de omul… care are o mare plăcere pentru poruncile Lui”.

 

„Nevestelor, fiți supuse bărbaților voștri” (Efeseni 5:22)

Unii folosesc acest verset pentru a trata femeile ca pe niște sclave, privându-le de dreptul la opinie și dreptul de a avea vreun rol de conducere. Citește Biblia! Debora a condus poporul Israel. Proorocița Hulda a rostit Cuvântul lui Dumnezeu în fața regilor. Să mai citim o dată versetul: „Nevestelor, fiți supuse bărbaților voștri ca Domnului”. Ca soție, ești chemată să te supui „propriului tău soț”, nu tuturor bărbaților, în ochii lui Dumnezeu bărbații și femeile sun egali (Galateni 3:28). Pavel nu vorbește despre „persoana” ta; el vorbește de „rolul” tău în familie. Ca ființă umană, generalul nu este mai important decât sergentul. Dar ca armata să funcționeze bine, trebuie să existe o ierarhie de comandă în care unul conduce și ceilalți respectă ordinele. Dumnezeu nu dorește să te zbați sub conducerea soțului tău, ci să te cuibărești în confortul pe care lucrul acesta ți-l oferă. Poți excela în carieră și cu toate acestea să-ți îngădui să fii hrănită, iubită și ocrotită de soțul tău. înțeleasă corect, dragostea soțului tău și rolul său de conducere nu îți fură puterea, ci te menține în echilibru, dându-ți posibilitatea să revii la blândețea și la feminitatea ta. lată o avertizare: dacă ești în căutarea unui bărbat care să fie „totul” pentru tine, ia-ți gândul de la așa ceva! Dumnezeu este singurul care poate fi totul. Prin faptul că te aștepți la perfecțiune din partea soțului tău ceri mai mult decât poți oferi tu însăți, lată planul lui Dumnezeu: „ca unele care vor moșteni împreună cu voi harul vieții, ca să nu fie împiedecate rugăciunile voastre” (1 Petru 3:7).

 

 

„Bărbaților, iubiți-vă nevestele” (Efeseni 5:25)

 

„Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea”. Mulți bărbați se luptă cu teama de intimitate. Emoțiile masculine au devenit versiunea secolului douăzeci și unu a cutiei Pandorei. Nu știm tot ce se află în ea, dar avem senzația că mai bine ar fi să n-o deschidem. Dar dacă ne ascundem adevăratul nostru sine de soțiile noastre, ele vor iubi numai ceea ce facem – nu ceea ce suntem! Ca soț, nu trebuie să fii de nota 10. Trebuie doar să fii un om al lui Dumnezeu.

El dorește bărbați puternici care să conducă și nu bărbați slabi care să fie supuși. Nici o femeie nu-și dorește să fie supusă unui bărbat care nu este supus lui Dumnezeu și care nu este călăuzit de Duhul Lui: „Roadă Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor” (Galateni 5:22-23).

Femeia se simte în siguranță alături de un bărbat care are aceste calități și îi va spune bucuroasă: „Arată-mi calea”. Bărbații sunt maeștri ai dărniciei. Dar marea lor problemă apare când li se cere să se dăruiască pe ei înșiși! Isus Hristos, persoana cu cea mai mare dragoste pe care a cunoscut-o lumea vreodată, Se dăruiește pe Sine în întregime și fără să se rușineze. Dragostea Lui este exemplificată în venirea Sa, dar se consumă în moartea Sa.

Adevărul este că soția ta nu are nevoie de mai multe lucruri – ea are nevoie de dragostea ta pe care să i-o dăruiești în întregime. Domnul Isus este descris în cartea Apocalipsa ca Leu și Miel (Apocalipsa 5:5-6). Aceasta este o imagine a puterii și a blândeții și de aceste lucruri are nevoie soția ta de la tine. Poate spui: „Cât îmi va lua ca să realizez toate acestea?” O viață întreagă, Așa că, înainte cu Domnul!

 

„Cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura” (Luca 6:38)

 

Dr William DeVries, chirurgul şi pionierul inimii artificiale, este genul de doctor care merge la spital duminica numai pentru a-şi înveseli pacienţii descurajaţi. Schimbă chiar şi pansamente, iar dacă un pacient doreşte să stea în preajma lui şi să discute, el o face întotdeauna. Prietenii lui spun că e „un pantof vechi” care se potriveşte peste tot pe unde merge.

Poartă cizme de cowboy la halatul pentru operaţii şi repară inimi pe muzica lui Vivaldi. „Are mereu un zâmbet care stă la pândă, spune prietenul său, dr. Robert Goodin, şi mereu caută o cale să-l afişeze”. DeVries crede că „sala de aşteptare” nu este un loc în care alţii îţi slujesc, ci unde tu ai ocazia să-i slujeşti pe ei. Chuck Swindoll scrie: „Noi ocupăm locul obişnuit, dar nu mai avem interese obişnuite. E ca şi cum ne-am afla într-un lift cu reguli precum „Este interzis discutatul, zâmbitul sau contactul vizual fără acordul scris al conducerii”. Noi pierdem legăturile unii cu alţii! Motivaţia să ajutăm, să încurajăm şi da, să ne slujim aproapele este în declin. Totuşi, acestea sunt lucrurile esenţiale ce asigură o viaţă fericită şi împlinită.

Asta a vrut să spună Domnul Isus prin cuvintele: „Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru” (Matei 23:11). Tot ceea ce-ţi dăruieşte Dumnezeu este mai întâi un dar de care să te bucuri, apoi o sămânţă de semănat. Ai o educaţie bună? Ai abilităţi de lider? Ai mai mulţi bani decât îţi trebuie? Ai seminţe – seamănă-le! Citeşte promisiunile lui Dumnezeu referitoare la generozitate, apoi începe să dăruieşti altora ceea ce El ţi-a dat. Aceasta e calea spre împlinirea sufletească!

 

„Orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele” (Matei 7:17)

     Stai o clipă și gândește-te la aceste două întrebări.

     Prima întrebare: Cum reacționezi când ești tratat pe nedrept? Un bărbat se oprea în fiecare dimineață la chioșc pentru a-și cumpăra ziarul. Vânzătorul de la tejghea era mereu răutăcios, dar cu toate acestea, clientul îl trata mereu cu politețe.Când un prieten l-a întrebat de ce era în continuare bun în fața unei asemenea obrăznicii, el a răspuns: „De ce să las atitudinea lui să-mi dicteze mie atitudinea?”

     A doua întrebare: Cum reacționezi când ești ispitit? Poate spui: „îl iubesc. E căsătorit și știu că nu e bine, dar nu mă pot abține”. De fapt, poți. Poți sta ore întregi ascultând istorisirile unor femei care și-au pierdut soții din cauza infidelității. Uită-te în ochii copiilor lor. Ascultă glasul trădării și uită-te la promisiunile încălcate din privirea lor. Atunci vei gândi altfel! Biblia spune: „umblați cârmuiți de Duhul, și nu împliniți poftele firii pământești” (Galateni 5:16). îți poți întoarce gândurile spre Dumnezeu în orice clipă și acestea se vor schimba. Sentimentele sunt asemenea unor copii răsfățați; necesită timp pentru îndreptare, dar dacă îți „ațintești” gândirea spre Dumnezeu, în cele din urmă sentimentele tale vor fi în concordanță cu gândurile.

Când vei privi în urmă, te vei bucura că te-ai lăsat călăuzit de Dumnezeu și nu de propriile tale porniri. E ca și cum ar exista o rețea a Duhului Sfânt la care te poți lega oricând. Când îl rogi pe Dumnezeu să-ți călăuzească gândurile, oprește-te și ascultă ceea ce-ți spune – El te va călăuzi.

© 2017 Biserica Penticostala Peniel Roman.