"Sa iertati orice aveti impotriva cuiva” (Marcu 11:25)

O femeie era suparata fiindca soacra ei a uitat sa o invite la un gratar in familie. Asa ca in dimineata zilei acelui eveniment, cand sotul a sunat ca s-o invite, ea a replicat manioasa: “E prea tarziu, m-am rugat deja sa ploua”. Cand suferim, vrem ca cineva sa plateasca, asa ca ne descar­cam pe cine nu trebuie. O femeie scrie: “Eram atat de furioasa incat ani de zile am incercat sa strang ceea ce credeam ca imi datoreaza oamenii care nu aveau nimic de-a face cu suferinta mea. In cele din urma Dumnezeu m-a facut sa-mi dau seama ca incercam sa recuperez o datorie de la sotul meu pe care nu mi-o datora. Cand am acceptat faptul acesta Dumnezeu a inceput sa ma binecuvanteze mai mult decat mi-as fi putut imagina”.

Intr-o seara, dupa ce a predicat despre iertare, Corrie Ten Boom si-a dat seama ca omul care se apropia de ea era un vechi paznic de la Ravensbruck, lagarul nazist in care a fost torturata, iar sora ei Betsie a murit prin infometare. Cand a rugat-o sa-l ierte, Corrie s-a gandit la Betsie si a simtit ca nu o poate face. Totusi, ea stia ca trebuie, caci altfel tot ce a predicat ar fi fost lipsit de sens. Asa ca i-a spus lui Dumnezeu: “Pot sa intind mana, atata lucru pot face, dar Tu trebuie sa te ocupi de sentimente”. Dand mana cu acel om, ea a simtit cum puterea lui Dumnezeu o copleseste, ajutand-o sa spuna din toata inima: “Te iert, frate”. Corrie nu a mai experimentat dragostea lui Dumnezeu la fel de intens cum a facut-o in acea seara.

Desi fusese torturata ingro­zitor, ea L-a lasat pe Dumnezeu sa o vindece, iar apoi i-a ajutat si pe altii. Adevarul este ca iertarea este singura cale prin care poti avea pace!

 

„Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit Eu” (loan 15:12)


Trage aer în piept și ține-l acolo o clipă. Acum expiră. Unde s-a dus aerul? Aerul pe care tocmai l-ai dat afară va face înconjurul pământului în următoarele doisprezece luni, timp în care fiecare moleculă pe care ai expirat-o va fi inspirată de altcineva pentru a fi expirată din nou. în felul acesta noi suntem legați unii față de alții, suntem conectați prin respirație unii de alții și de Cel care a suflat prima oară peste noi suflare de viață. întrucât există o chimie comună membrilor din rasa umană, suntem interdependenți.

Noi suntem afectați pozitiv sau negativ de faptele celorlalți. în perioada generației egoiste denumită „Generația Eu”, era un lucru obișnuit să-i auzi pe oameni spunând: „Câtă vreme nu rănesc pe nimeni, nu e treaba nimănui ce fac eu”. Din nefericire, tot ceea ce facem îi afectează pe oameni și nu există așa numitele fapte complet independente.

Poetul John Donne a scris: „Nici un om nu este o insulă, în întregime singură, ci fiecare om este o bucată de continent, o piesă dintr-un întreg”. Având lucrul acesta în minte, citește aceste două versete:


1) „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții” (loan 13:34).
2) „Să nu datorați nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții” (Romani 13:8). Asta înseamnă că astăzi ai obligația să arăți că-ți pasă într-un mod practic.

 

„Voi cere … cele dintâi roade din darurile voastre” (Ezechiel 20:40)

În Vechiul Testament, prima parte a recoltei trebuia oferită lui Dumnezeu în semn de mulţumire. Aşadar, când Dumnezeu spune: „Voi cere … cele dintâi roade din darurile voastre”, înseamnă că în loc să-l faci loc în agenda ta, trebuie să-i acorzi primul loc. Să remarcăm: El doreşte „cele dintâi roade”, nu resturile. Un învăţător biblic a spus-o astfel: „M-am deprins să-mi încep fiecare zi dăruindu-i lui Dumnezeu cele dintâi roade din timpul meu. Mi-am dat seama că nu voi face faţă zilei care mă aşteaptă dacă nu mă duc la Tron să-mi salut Regele. Deci, în fiecare dimineaţă îmi fac o cafea şi de obicei, cât sunt încă în pijama, petrec cu Dumnezeu atâta timp cât trebuie ca să simt că pot să mă comport aşa cum se cuvine şi să umblu în roada Duhului întreaga zi. Am învăţat să folosesc cea mai bună parte a zilei dându-i lui Dumnezeu cea mai bună parte a inimii mele. Faptul că îi ofer lui Dumnezeu primele clipe ale dimineţii mă ajută să-mi aranjez priorităţile pentru restul zilei. Nu folosi acest timp cu Dumnezeu pentru a medita la problemele tale … ci pregăteşte-ţi inima după cum a spus psalmistul: „Tu eşti Dumnezeul meu!” Soarta mea este în mâna Ta” (Psalmul 31:14-15). Să remarcăm cuvintele „soarta mea este în mâna Ta”. Fiecare zi ne va aduce clipe de bucurie, clipe de încercare, clipe de provocare şi clipe de ispită. De aceea trebuie să te rogi: „Doamne, eu depind de Tine în fiecare moment al zilei. Vreau ca vorbele mele, atitudinile mele, deciziile mele şi faptele mele să-ţi aducă Ţie slavă”. Amin?

 

„Să n-apună soarele peste mânia voastră șl să nu dați prilej diavolului” (Efeseni 4:26-27)

Un expert în probleme de căsnicie și familie scrie: „Nu certurile trebuie să-i îngrijoreze pe cei căsătoriți; ci ceea ce se întâmplă după ce luptele s-au domolit”. Aproape toți soții și toate soțiile experimentează conflicte din când în când, ceea ce nu e neapărat nesănătos pentru relație.

O ciorovăială verbală care nu depășește limitele rezonabilului poate deschide ferestrele inimii dându-le ocazia celor doi să-și verse năduful și să-și ușureze sufletul. întrebarea importantă este; ce se întâmplă după ce se încheie o ceartă? în relațiile sănătoase, confruntarea sfârșește prin iertare, printr-o apropierea mai mare a celor doi, printr-un respect și o înțelegere mai profundă și uneori printr-o intimitate mai mare.

în căsniciile instabile, însă, conflictul nu este în totalitate rezolvat. Această situație este foarte periculoasă, întrucât consecințele unui conflict încep să se suprapună peste preludiul altuia. Este o idee bună ca cei doi să privească atent la ceea ce se întâmplă după o confruntare. Ceea ce ai spus sau ai făcut au produs durere partenerului sau partenerei tale? Trebuie să-ți ceri iertare pentru că ai atacat stima lui/ei de sine în loc să te concentrezi pe problema care a dus la ceartă? Există probleme substanțiale care nu au fost rezolvate încă?

Dacă e așa, rezolvă-le numaidecât înainte ca ele să macine și să erodeze relația din interior. Apostolul Pavel a înțeles acest principiu foarte clar. „Mâniați-vă și nu păcătuiți”. Să n-apună soarele peste mânia voastră, și să nu dați prilej diavolului”. El a scris aceste cuvinte cu două milenii în urmă, dar și astăzi ele reprezintă un sfat foarte prețios pentru cei căsătoriți.

 

 

 

„N-au luat seama la certare” (Ieremia 2:30)

 

Cum răspunzi la mustrare? Simţindu-te ofensat? Interpretând-o ca respingere? Stând în defensivă? Certându-l pe purtătorul de veşti rele şi asigurându-te că nu va mai veni la tine niciodată? Ţinând scorul şi spunând: „Comparativ cu ce am realizat eu în viaţă, tu nu ai făcut nimic”? Cedând în faţa auto-compătimirii şi gândindu-te la cât de grea e viaţa pentru tine deoarece lumea nu te înţelege şi nu te apreciază? Noi avem nevoie de oameni care sunt dispuşi să fie cinstiţi cu noi. De ce? Pentru că suntem prea uşor orbiţi de eul nostru!

Când Dumnezeu trimite pe cineva să te mustre, El doreşte pentru tine ce e mai bun. Dorinţa Lui de a te corecta demonstrează faptul că îi pasă cu adevărat de tine. „Dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii” (Evrei 12:8). Aşa că, aruncă o privire asupra certificatului tău de naştere spirituală! Oamenii care sunt deschişi la mustrare de obicei manifestă aceste patru trăsături:

1) Vulnerabilitate. Când au greşit sunt gata să o recunoască – chiar înainte de a fi confruntaţi.

2) Docilitate. Ei sunt dispuşi să audă, sunt grabnici să asculte şi mereu deschişi la sfaturi.

3) Disponibilitate. Ei nu încearcă să te evite.

4) Onestitate. Ei sunt dedicaţi adevărului indiferent cât de tare doare.

Poate spui: „E un standard înalt”. Ai dreptate! E un standard care se opune mândriei şi de care eul meu şi-al tău ar vrea să fugă. În fiecare dintre noi se găseşte ceva ce preferă să arate bine decât să fie bun. Aşadar, când Dumnezeu trimite în viaţa ta oameni care te iubesc suficient de mult ca să-ţi vorbească pe faţă – fii deschis faţă de ei. Creşterea ta personală şi succesul tău depind de asta.

© 2017 Biserica Penticostala Peniel Roman.