„Nebunul își arată toată patima, dar înțeleptul o stăpânește” (Proverbe 29:11)

 

Sinceritatea și o bună comunicare sunt pietrele de temelie ale unei relații sănătoase. Lucrul acesta este adevărat mai ales în căsnicie. Orice idee bună poate fi utilizată greșit. De exemplu, e cinstit să-i spui soției că nu gătește bine. E cinstit să-ți exprimi mânia fața de slăbiciunile celuilalt.

Dar cinstea care nu are în vedere cel mai bun interes al celeilalte persoane pe care o iubești este o cruzime și o formă de egoism. Lucrul acesta este valabil mai ales când cealaltă persoană nu poate face nimic în acea privință. Unele cupluri, în hotărârea lor de a împărtăși orice gând și orice opinie, distrug scânteia dragostei care i-a atras laolaltă. Nu mai există nicio scânteiere magică între ei. Au îndepărtat aura romantică ce a reprezentat atracția dintre ei.

Partenerul tău este persoana cu care ai ales să te căsătorești. Așa că, dacă nu ți-ai făcut tema de casă de la început, nu te plânge atunci când nu-ți place rezultatul testului.

Petru scrie: „Să aveți o dragoste fierbinte unii pentru alții, căci dragostea acopere o sumedenie de păcate” (1Petru 4:8). Apostolul Pavel scrie: „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduiește totul, sufere totul” (1 Corinteni 13:4-7). Când practici aceste virtuți, poți contribui la îmbunătățirea căsniciei tale.

 

„Îndată s-au deschis toate ușile” (Faptele Apostolilor 16:26)

 

Biblia spune: „Pe la miezul nopții, Pavel și Sila se rugau, și cântau cântări de laudă lui Dumnezeu… Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, așa că s-au clătinat temeliile temniței. Îndată, s-au deschis toate ușile, și s-au dezlegat legăturile fiecăruia” (v. 25-26). Lauda deschide uși. Lauda rupe lanțuri. De fiecare dată când Îl lauzi pe Dumnezeu in ciuda împrejurărilor, puterile cerului îți vin în ajutor.

Poate spui: „Dar câteodată nu sunt în dispoziția necesară pentru a-L lăuda pe (Dumnezeu”. Psalmistul a scris: „Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme (Psalmul 34:1). Uneori lauda este un răspuns emoțional la bunătatea lui Dumnezeu; alteori, e un act al voinței.

Oricine Îl poate lăuda pe Dumnezeu în vremurile bune. Când însă trebuie să te ridici deasupra sentimentelor și împrejurărilor, atunci contează lauda. Lupta de la Ierihon ne învață că trebuie să strigăm laude la adresa lui Dumnezeu în anumite situații:

1) Când în fața noastră se află un zid înalt.

2) Când avem impresia că ne învârtim în cerc.

3) Când împrejurările par că își bat joc de noi.

4) Când rațiunea noastră este de tipul:  nu are nici un sens”.

5) Când e ultimul lucru pe care am vrea să-l facem.

Iar când Îl lauzi pe Dumnezeu, descoperi adevărul cuvintelor lui Neemia: „bucuria Domnului va fi tăria voastră (Neemia 8:10). Când ești depășit de împrejurări și de emoții, e ca și cum ai trăi pe un montagne russe.  Dar dacă privești spre Domnul care ține în control toate împrejurările și dacă îl lauzi, vei primi putere în slăbiciuni.

 

„Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi” (2 Corinteni 5:21)

 

Soldații romani L-au țintuit pe Domnul Isus pe cruce, dar ce L-a ținut acolo? Biblia ne oferă răspunsul: „Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El”. Motivul pentru care Domnul Isus nu a chemat o armată de îngeri ca să-L salveze, așa cum ar fi putut-o face, a fost pentru că a preferat să renunțe la viața Sa decât să renunțe la viață ta.

Ne străduim să înțelegem o asemenea dragoste întrucât nu avem cu ce să o măsurăm sau s-o comparăm. Nimerii nu ne-a iubit ca Domnul Isus și nimeni nu ne va iubi vreodată! Prin răstignirea Lui putem „să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, ca să fim ajutați la vreme de nevoie” (Evrei 4:16).

W. A. Criswell scrie: „L-am văzut pe Mântuitorul în vis. Avea spatele gol și un soldat își ridica mâna și cobora acele nuiele teribile. M-am ridicat, i-am prins mâna și i-am ținut-o. Atunci, soldatul s-a întors uimit si s-a uitat la mine. Si când m-am uitat la el, l-am recunoscut – eram eu”.

În filmul „Patimile” oameni din lumea întreagă au fost mișcați de scena crucificării. Povestirea a transmis două mesaje clare:

1) Acesta a fost prețul cerut pentru răscumpărarea fiecăruia dintre noi, preț pe care numai Domnul Isus l-a putut plăti.

2) De așa ceva avem nevoie ca să ne oprim și să ne gândim de fiecare dată când suntem ispitiți să păcătuim și să nu-L ascultăm pe Dumnezeu.

 

„Părinților… creșteți-i, în mustrarea și învățătura Domnului” (Efeseni 6:4)

 

Taților, copiii voștri merită niște părinți care să fie un model de trăire creștină, care să-i învețe adevărul Cuvântului lui Dumnezeu și să le arate cum pot primi darul vieții veșnice. Și faceți tot posibilul ca în familia voastră să înceapă această frumoasă lucrare, daca v-ați dedicat viața lui Isus Hristos.

Autorul și învățătorul Gordon MacDonald povestește despre trei zidari din epoca medievală care lucrau într-un proiect de construcție, iar un trecător i-a întrebat ce lucrează. „Primul a răspuns că așează cărămizi. Cel de-al doilea și-a descris munca ca fiind aceea de a ridica un zid. Cel de-al treilea zidar a fost cel care a dat dovadă de stimă autentică fată de munca sa spunând: „Ridic o mare Catedrală”.

Dacă adresezi aceeași întrebare la doi tătici, referindu-te la rolul lor în familie este posibil să observi același contrast Poate primul va spune: „Îmi întrețin familia”. Al doilea, poate va vedea lucrurile diferit si va spune: „Cresc copii”. Primul își vede munca în scopul de a pune pâine pe masă. Dar al doilea vede lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu: participă la modelarea de vieți”.

R.A. Torrey, marele învățător, a spus odată: „Succesul unui om ca lider creștin nu poate fi stabilit până nu-și vede nepoții”. Taților, gândiți-vă la asta – voi nu creșteți numai fii și fiice, voi creșteți viitori tati și mame. Astăzi modelezi vieți care mâine vor modela viețile generațiilor care vor veni. Pentru a reuși, trebuie să-L iei pe Dumnezeu de o mână și pe copiii tăi de alta.

 

„Dă, robului Tău o inimă pricepută, ca să deosebească binele de rău” (1 Împărați 3:9)

Te-ai întrebat vreodată de ce Dumnezeu l-a făcut pe regele Solomon cel mai bogat om din vremea sa? Iată răspunsul: „Dumnezeu a zis: fiindcă nu ceri pentru tine nici viață lungă, nici bogății,… ci ceri pricepere, ca să faci dreptate, voi face după cuvântul tău.

Îți voi da o inimă înțeleaptă și pricepută, așa cum n-a fost nimeni înaintea ta și nu se va scula nimeni niciodată ca tine. Mai mult, îți voi da și ce n-ai cerut; bogății și slavă, așa încât în tot timpul vieții tale nu va fi nici un împărat ca tine”( V. 11-13).

Înainte de a-I cere Lui Dumnezeu succes material, cere-l înțelepciune și pricepere. Când ai aceste două calități, Dumnezeu îți poate încredința succes material întrucât știe că îl vei folosi pentru a face voia Lui și pentru a-L slăvi. Așadar, ce anume este priceperea? Este suma totală a cunoștințelor și a înțelepciunii! Este abilitatea de a interpreta viața așa cum o face Dumnezeu – de a vedea ce vede El într-o anumită persoană sau situație.

Cu alte cuvinte, priceperea este abilitatea de a vedea prin ochii lui Dumnezeu, de a auzi prin urechile Lui, de a gândi prin mintea Lui și de a simți prin inima Lui.

Care este răspunsul la conflictele casnice? Priceperea! Care este răspunsul la conflictele dintre părinți și adolescenți? Priceperea! Care este răspunsul pentru conflictele în afaceri? Priceperea! „Dobândește înțelepciunea și cu tot ce ai dobândește priceperea. Înalț-o și ea te va înălța” (Proverbe 4:7-8). Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: roagă-te pentru pricepere!

© 2017 Biserica Penticostala Peniel Roman.